Voi nota mai jos 6 motive care pe noi ne-au convins sa o purtam pe Ra in wrap, sling, mei-tai si alte asemenea. Folosim ocazional si carutul, este util in anumite situatii (spre exemplu pentru a face jogging), insa e clar ca pentru noi a ajuns undeva la coada clasamentului in privinta utilitatii si al timpului de folosire.
Prima oara am folosit un wrap cand Ra avea 5 zile si de atunci dragalasa participa la toate actiunile noastre, nu pierde nimic. Sa vedem de ce:
Se pare ca asta nu e doar o parere a mea, s-au facut studii care au aratat acest lucru. In culturile unde copiii sunt purtati plansul este masurat in minute, in timp ce aici, in cultura vestica, plansul este masurat in ore. Noua ni se pare chiar “normal” ca un bebe sa planga, in timp ce in culturile “purtatoare” plansul nu este acceptat ca pe o norma. In aceste culturi bebelusii sunt tinuti in majoritatea timpului “sus”, in brate, si stau “jos”, culcati, doar atunci cand dorm langa mama.
Va pot comfirma ca Ra nu plange mai mult de cateva minute pe saptamana. Multa lume se “minuneaza cat de cuminte este”. Oare de ce?
Ra e sus, cocotata la mine sau la Daddy in brate, vede tot ce se intampla, tot ceea ce facem noi, invata, absoarbe informatie despre lumea inconjuratoare. Un copilas tinut mai mult in carucior “participa” la mai putine activitati, la mai putine interactiuni cu cei din jur; iar pana la 6 luni vede doar cerul si cativa maimutoi. Ra poate sa aleaga unde sa se uite, poate sa scaneze si sa interactioneze cu lumea dintr-un loc atat de sigur cum sunt bratele mele. Un copil purtat invata foarte multe de la un parinte ocupat.
De fapt noi privim purtatul bebelusului chiar ca pe o datorie fata de el. Este o etapa in care absoarbe foarte multe informatii si trebuie sa ii oferim cele mai bune conditii. Asa cum gradinita, scoala, facultatea joaca fiecare un rol in dezvoltarea copilului, tot asa invata si in primii doi ani de viata; doar ca intr-un mod diferit, prin simpla observare, prin explorare. Nu ar trebui sa trecem cu usurinta peste acest aspect si cred ca o sa revin asupra subiectului intr-un articol dedicat.
Dar cum ramane cu faptul ca se invata in brate?
Se pare ca asta a ajuns sperietoarea parintilor in zilele noastre, si una din cele mai mari griji, ignorand toate celelalte beneficii. Noi nu suntem ingrijorati de acest lucru. Daca bebelusul isi primeste la varsta mica “doza” atat de necesare de dragoste si atentie, mai tarziu se va desprinde in mod firesc.
Cei care ne vad afara cu Ra in mei-tai ne intreaba cu scepticism “dar numai in brate sta?”. Surpriza, nu, nu sta numai in brate. Spre exemplu acum la 9 luni in cea mai mare parte a timpului exploreaza singura prin casa (sau mai nou in curte). Da, din cand in cand o luam in brate pentru a o asigura ca totul este in regula si nu a fost abandonata; apoi fuge din nou sa exploreze. Este ceva absolut normal, nu inseamna “rasfat”, ci pur si simplu un mod natural de a raspunde nevoilor bebelusului. Oare este un pret prea mare fata de beneficiile aduse?
Legat de siguranta copiilor purtati, iata 5 articole interesante:
Articol scris pentru Adelle.ro.